Liliecii si diabetul: rolul acestor mamifere nocturne in dezvoltarea unor tratamente inovatoare

Liliecii si diabetul: rolul acestor mamifere nocturne in dezvoltarea unor tratamente inovatoare - Nivelurile extrem de ridicate de zahar din sangele liliecilor reprezinta una dintre cele mai surprinzatoare descoperiri ale cercetatorilor americani. Aceste concentratii, care ar fi letale sau ar provoca coma la alte mamifere, par sa nu afecteze in niciun fel liliecii, potrivit unui studiu recent publicat in revista Nature Ecology and Evolution. Cercetatorii de la Institutul Stowers din Statele Unite au investigat aceasta abilitate neobisnuita a liliecilor, in speranta de a contribui la imbunatatirea tratamentelor pentru diabetul uman.

Un fenomen natural unic

Liliecii prezinta niveluri de zahar in sange considerate cele mai ridicate inregistrate vreodata in natura, dar acest lucru nu pare sa le afecteze sanatatea. „Este o descoperire remarcabila”, a declarat cercetatoarea Jasmin Camacho, membra a echipei de cercetare. Liliecii cu nas in forma de frunza din regiunile neotropice, care in urma cu milioane de ani se hraneau doar cu insecte, au dezvoltat, in timp, o abilitate unica de a face fata unor diete extrem de variate. In prezent, aceste specii consuma de la fructe si nectar pana la carne si sange, iar aceasta diversitate alimentara pare sa fie cheia pentru adaptarile lor biologice.

Potentialul cercetarii pentru tratarea diabetului

Studiul deschide noi perspective pentru intelegerea diabetului si pentru dezvoltarea unor tratamente inovatoare. Oamenii trebuie sa isi regleze cu strictete nivelurile de glucoza pentru a evita complicatiile severe, cum ar fi diabetul. Liliecii, insa, par sa prospere chiar si cu concentratii extreme de zahar in sange, ceea ce sugereaza existenta unor mecanisme metabolice unice care ar putea fi replicate in tratamentele pentru oameni.

„Liliecii au dezvoltat metode prin care isi gestioneaza glucoza din sange in moduri pe care nu le-am intalnit la alte mamifere”, a explicat Andrea Bernal-Rivera, co-autoare a studiului. De exemplu, liliecii care se hranesc cu fructe isi optimizeaza semnalizarea insulinei pentru a reduce nivelurile de zahar din sange, in timp ce liliecii care se hranesc cu nectar tolereaza niveluri ridicate de glucoza fara a depinde de insulina.

Explorari in salbaticie

Pentru a intelege mai bine acest fenomen, echipa de cercetatori a calatorit ani de zile prin junglele din America Centrala, America de Sud si Caraibe, realizand experimente de toleranta la glucoza pe aproape 200 de lilieci din 29 de specii diferite. Testele au evidentiat modul in care zaharul este asimilat, stocat si utilizat de aceste mamifere, in functie de dieta lor specifica.

Un alt aspect important descoperit de cercetatori este legat de morfologia liliecilor. Cei care se hranesc cu nectar au un intestin mai lung si celule intestinale cu o suprafata mai mare, ceea ce le permite sa absoarba mai eficient zaharul din alimente. Acest mecanism unic este sustinut si de o expresie genetica specifica, similara cu cea observata la colibri.

Implicatii viitoare

Studiul nu doar ca ofera o privire detaliata asupra metabolismului liliecilor, dar deschide si noi directii pentru cercetarile viitoare. Profesorul Nadav Ahituv de la Universitatea din California, San Francisco, subliniaza importanta acestor date pentru dezvoltarea de noi terapii in tratarea bolilor metabolice. „Acest studiu ne ofera informatii pretioase despre adaptarile dietetice ale liliecilor si cum acestea pot fi folosite pentru a trata afectiuni similare la oameni,” a comentat profesorul Ahituv.

In concluzie, cercetarile asupra liliecilor ar putea revolutiona intelegerea diabetului si ar putea conduce la noi solutii terapeutice pentru aceasta afectiune cronica, oferind speranta pentru milioane de pacienti din intreaga lume.

Vezi si: Test revolutionar pentru diagnosticarea Alzheimerului.

Cautari asemanatoare: Liliecii si diabetul: rolul acestor mamifere nocturne in dezvoltarea unor tratamente inovatoare.

© Toate drepturile rezervate 🌍 Vocea Europei 📣 Acest material nu poate fi publicat, transmis, rescris sau redistribuit fara permisiune.