Escorte, Istoria Prostitutiei

Escorte, Istoria Prostitutiei - Etera, Dama de companie, Curtezana, Prostituata, Meretrix... iar lista ar putea continua, pana la Escorte si Sex Workers de astazi. Cu toate acestea, este ceea ce, cu un eufemism si multa aroganta masculina, numim cea mai veche meserie din lume. Dar chiar este? In realitate nu, pentru ca conceptul de prostitutie implica un context de relatii economice si culturale straine omului primitiv.

Observarea maimutelor ne face sa credem ca prostitutia are, intr-un anumit sens, baze biologice. Printre cimpanzeii pigmei din Africa Centrala, de exemplu, femelele se daruiesc masculilor in schimbul fructelor si altor delicii. De ce o fac? Fiind nevoite sa intretina puii ani de zile, natura le cere sa aleaga masculi care „platesc”, adica cei care ajuta la intretinerea puilor. Cadourile ajung sa fie dorite de aceste maimute chiar si in absenta celor mici de intretinut.

Cu toate acestea, prostitutia umana are radacini diferite. Pe vremea barbatului preistoric cuplul era probabil in termen (la varsta de 8-9 ani, baietii treceau sub controlul tribului) si, conform antropologilor, in sex si femeia era „vanatoare”.

Abia odata cu dezvoltarea agriculturii si trecerea de la viata nomada la cea sedentara, in urma cu aproximativ 10 mii de ani, a aparut diviziunea intre sexualitatea masculina si cea feminina cu cuplul stabil si, in acelasi timp, o extindere in destinul social al femeilor.

Motivul era de fapt mai presus de toate economic: pentru a apara si a lasa mostenire proprietatea privata (nascuta din agricultura) copiilor de sex masculin, paternitatea trebuia sa fie sigura. Prin urmare, a devenit necesara controlarea sexualitatii „sotiei”, limitandu-i relatiile sociale in afara familiei. Tocmai in acel moment, pentru a satisface cererea sexuala a barbatilor decuplati si sexualitatea „surplus” a celor deja cuplati, s-au nascut primele forme de prostitutie feminina, care pe de o parte nu puneau in pericol familia iar, pe de alta parte, permiteau supravietuirea multor femei singure.

La origine sclave, tinere sterile sau vaduve s-au dedicat prostitutiei, dar au existat si culte care au incurajat-o (inclusiv barbati) si preotese care au devenit „prostituate sacre”.

Infiintarea primelor case de toleranta poate fi urmarita pana la parintele democratiei: Solon, reformatorul Atenei. In societatea ateniana, viata sexuala masculina era cu doua fete: una privata, orientata catre femei, despre care insa se credea ca nu merita atentie; si alta publica, orientata spre barbati. Diferenta de preturi a aratat clar ca exista piete sexuale diferite pentru diferiti clienti si cu diferite functii sociale.

La cel mai de jos nivel se aflau pornai din bordelurile publice, sclave apartinand unui ingrijitor, pornoboskos, care trebuia sa plateasca un impozit pe venitul angajatelor sale unui functionar de stat care purta titlul de pornotelones. Cu doar un pas mai sus erau prostituatele de strada: puteau fi femei libere dar sarace, sau sclave.

Arheologii au gasit o sandala menita sa lase cuvantul grecesc akolouthi (urmareste-ma) intiparit in praf. Dansatoarele care asigurau distractia esentiala in timpul banchetelor erau putin mai scumpe.

Erau apoi heterele, asezate pe treapta cea mai inalta a scarii: unele isi ofereau favorurile oricui, altele clientilor fideli pe care ii tineau ascunsi unul de celalalt. Chiar si filosofii frecventau heterele; multe intrau in scoala lui Epicur, chiar ca eleve, iar Socrate insusi a amenintat-o de nenumarate ori pe Aspasia.

O ruda a heterei grecesti a fost meretrixul rafinat in Roma antica, in timp ce oamenii frecventau prostituatele lupanari, lupae (din latinescul lupa = prostituata). Sclavi, artizani, soldati si marinari se intalneau in bordelurile (postribula). Spuma societatii, care avea sclavi din belsug pentru placerile lor, dispretuia acele locuri. Locuri de prostitutie erau carciumi, bai, statiuni balneare (ad stuphas), hanurile cu cazare situate de-a lungul marilor strazi romane si sub arcadele ale principalelor cladiri publice din oras.

Prostituatele de rang inferior erau, in cea mai mare parte, detinute de un leno (stapan de sclavi, proxenet, protector) care strabatea intregul bazin al Mediteranei cautand fete pe care sa le vanda pe piata sexului.

De altfel, alaturi de prostitutia feminina, a fost raspandita si prostitutia copiilor, pana cand a fost interzisa printr-un edict al lui Domiziano (sfarsitul secolului I d.Hr.). „Nimeni nu te opreste sa mergi la proxeneti”, exclama un personaj din Plautus, „atata timp cat nu te atingi de o femeie casatorita, de o vaduva, de o fecioara, de o tanara sau de copii, iubeste pe oricine, tu alegi!" Iar Catone felicita astfel un prieten pe care l-a intalnit la iesirea dintr-un bordel: «Bravo! Aici tinerii trebuie sa-si satisfaca poftele, mai degraba decat sa se ataseze de femeile casatorite!”

Grecii aveau un magistrat responsabil cu controlul prostitutiei, in timp ce la Roma exista o „curte interna” care monitoriza comportamentul a 32 de mii de prostituate. In timpul imperiului au devenit tap ispasitor al crizei si au fost supusi unor legi speciale. Caligola (care deschisese si un bordel la curte) taxa prostituatele cu vectigal (desfiintata ulterior de Septimius Severus), Domiziano le-a luat dreptul de succesiune, Teodosie cel Tanar a suprimat bordelurile si i-a pedepsit cu pedepse foarte severe pe parintii care isi obligau fetele sa se prostitueze. Giustiniano s-a infuriat pe proxeneti, trimitandu-i pe unii la moarte si a introdus protectie pentru prostituate care doreau sa-si schimbe viata.

Printre barbari se pare ca prostitutia era mai putin raspandita. Teodoric, regele ostrogotilor, a decretat pedeapsa cu moartea pentru cei care primeau „femei prostituate” in casele lor. Pedepse severe impotriva comertului cu prostituate au fost emise si de Carlo Magno si de urmasii sai: de exemplu, ii ducea prin tara timp de 40 de zile, dezbracati pana la brau, cu sentinta scrisa pe frunte cu un fier fierbinte. Incepand de la mijlocul secolului al XIII-lea, odata cu inflorirea activitatilor mercantile, ingrijirea bordelurilor a devenit si un motiv de propaganda politica: a fost un simbol al eficientei statului.

Multe prostituate se mutau dupa calendarul targurilor, pietelor, pelerinajelor si consiliilor. Sau au insotit armatele (un obicei transmis pana de curand: ganditi-va la putaines de regiment francezi din Primul Razboi Mondial), inclusiv acei cruciati. Cand regele Ludovic al IX-lea al Frantei le-a interzis oamenilor sai sa le poarte cu ei (VI si VII Cruciade), acestia au compensat cu sclave musulmane.

In 1400 teama de depopulare din cauza razboaielor si a epidemilor s-a aflat la originea, indirect, a averilor prostitutiei. Potrivit autoritatilor civile a fost de fapt necesar sa se convinga multi tineri, distrasi de „crime impotriva naturii” (sodomie si masturbare), sa redescopere bucuriile cuplarii heterosexuale ca viatic pentru casatorie si procreare.

Renasterea a vazut ascensiunea curtezanei, care a modelat figura heterei grecesti. Meretrices honestae aveau o educatie rafinata si prin casele lor treceau cardinali, artisti, nobili si regi.

Atitudinea societatii fata de prostituate s-a schimbat cand sifilisul, considerat o pedeapsa divina, s-a raspandit in Europa si a inceput vasta miscare de moralizare promovata de Reforma si Contrareforma. Bordelurile au fost inchise, prostituatele au fost supuse unor taxe grele si s-a incercat sa le releve in cartierele de ghetou. Toleranta si represiunea au alternat de-a lungul secolelor. Pana la Napoleon, fondatorul reglementarii moderne a bordelurilor (care a intrat sub controlul statului in 1804).

Tot in secolul al XIX-lea a inceput si casa de intalniri, unde intalnirea dintre client si prostituata a fost insotita de o aparenta de seductie. Primul acord international impotriva exploatarii prostitutiei dateaza din 1904, iar conventia pentru reprimarea asa-numitului „comert cu sclavi albi” dateaza din 1910.

In Rusia sovietica, prostitutia, considerata o mostenire rusinoasa a „exploatarii capitaliste”, persista: in 1922, 62.000 de prostituate erau inregistrate la Petrograd si Moscova. Abia in 1946 Franta a inchis bordelurile, urmata de Germania. In Italia, legea pentru desfiintarea bordelurilor, prezentata de senatorul socialist Lina Merlin in august 1948, a fost adoptata 10 ani mai tarziu, la 4 martie 1958, pe fondul unor controverse aprinse si teze care sunt inca dezbatute si astazi. A fost ultima oprire dintr-o lunga calatorie de reglementare a sexului platit in Italia unificata.

Vezi si: de ce platesc barbatii pentru sex.

Cautari asemanatoare: escorte, istoria prostitutiei.