Silvio Berlusconi biografia

Silvio Berlusconi biografia - Silvio Berlusconi a fost un politician si om de afaceri italian, care a ocupat functia de prim-ministru al Italiei de patru ori, între 1994 si 2011. A fost, de asemenea, liderul partidului Forza Italia si proprietarul unui imperiu mediatic care includea televiziuni, ziare, reviste si edituri. A fost cunoscut si ca Il Cavaliere (Cavalerul), dupa ce a primit Ordinul de Merit al Muncii în 1977, l-a care a renuntat dupa condamnarea sa din 2014.

Berlusconi s-a nascut la 29 septembrie 1936, la Milano, într-o familie catolica devotata. Tatal sau, Luigi Berlusconi, lucra în domeniul bancar, iar mama sa, Rosella, fusese secretara directorului companiei de anvelope Pirelli. A studiat dreptul la Universitatea din Milano si a obtinut diploma în 1961, cu o teza despre contractele publicitare.

Înca din tinerete, Berlusconi a manifestat un spirit antreprenorial si o abilitate de a convinge si seduce pe ceilalti. A început sa lucreze ca vânzator de aspiratoare si apoi ca animator de croaziere. În 1962, a fondat prima sa companie, Edilnord, care se ocupa de constructia de locuinte în zona Milano. În anii '70, a extins afacerea imobiliara la nivel national si a intrat în domeniul mass-media, creând reteaua de televiziune locala Telemilano.

În 1975, a creat holdingul financiar Fininvest, care avea sa devina unul dintre cele mai mari grupuri economice din Italia. Prin Fininvest, Berlusconi a achizitionat mai multe posturi de televiziune private si le-a transformat într-o retea nationala numita Canale 5. A cumparat, de asemenea, alte companii media, cum ar fi Arnoldo Mondadori Editore si Silvio Berlusconi Communications. Televiziunile sale au difuzat programe de divertisment populare, dar si criticate pentru continutul lor vulgar si sexist.

Berlusconi nu s-a limitat la sectorul mediatic. În 1986, a cumparat clubul de fotbal AC Milan si l-a transformat într-unul dintre cele mai titrate din lume. În 1994, a fondat partidul Forza Italia (numit dupa sloganul echipei sale), cu o orientare liberal-conservatoare si pro-occidentala. A profitat de criza politica generata de ancheta Mani Pulite (Mâini Curate), care a dezvaluit un sistem generalizat de coruptie în clasa politica italiana.

În acelasi an, Berlusconi s-a lansat în cursa pentru prim-ministru, formând o coalitie cu partidele de dreapta Liga Nordului si Alleanza Nazionale. A câstigat alegerile cu o majoritate confortabila si a devenit cel mai tânar prim-ministru din istoria Italiei. Mandatul sau a fost însa scurt (mai putin de un an), din cauza tensiunilor din coalitie si a problemelor judiciare.

Berlusconi a fost acuzat în mai multe procese penale pentru diverse infractiuni, cum ar fi frauda fiscala, coruptie, fals în acte publice sau abuz de putere. El s-a declarat mereu nevinovat si a sustinut ca este victima unei campanii de persecutie politica din partea magistratilor de stânga. A încercat sa se apere prin adoptarea unor legi care sa-i ofere imunitate sau sa prescrie faptele sale.

Dupa ce a pierdut alegerile din 1996 în fata lui Romano Prodi, Berlusconi a revenit la putere în 2001, cu o noua coalitie numita Casa delle Libertŕ (Casa Libertatilor). A fost reales în 2008, dupa o alta înfrângere în fata lui Prodi în 2006. A fost cel mai longeviv prim-ministru al Italiei dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cu un total de noua ani si cinci luni la guvernare.

Politica sa a fost marcata de reforme economice si sociale controversate, de relatii tensionate cu Uniunea Europeana si cu partenerii internationali, de aliante cu lideri autoritari precum Vladimir Putin sau Muammar Gheddafi, de scandaluri sexuale si de gafe diplomatice. A fost criticat pentru conflictul de interese dintre rolul sau politic si cel mediatic, pentru populismul si personalismul sau, pentru atacurile la independenta justitiei si a presei.

În 2011, Berlusconi a fost nevoit sa demisioneze din cauza crizei economice si financiare care a afectat Italia si a presiunii exercitate de pietele financiare si de liderii europeni. A ramas liderul opozitiei pâna în 2013, când a fost condamnat definitiv pentru frauda fiscala si a fost exclus din Parlament. A pierdut astfel imunitatea parlamentara si a fost supus unor restrictii judiciare.

În 2013, Berlusconi a fondat un nou partid, numit din nou Forza Italia, dupa ce Partidul Poporului al Libertatii (PdL), creat în 2009 prin fuziunea dintre Forza Italia si Alleanza Nazionale, s-a scindat. A continuat sa fie implicat în viata politica italiana, sprijinind guvernele conduse de Matteo Renzi, Paolo Gentiloni si Giuseppe Conte. În 2019, a fost ales europarlamentar.

Berlusconi a avut cinci copii din doua casatorii: Marina (n. 1966) si Pier Silvio (n. 1969) cu prima sotie, Carla Elvira Dall'Oglio; Barbara (n. 1984), Eleonora (n. 1986) si Luigi (n. 1988) cu a doua sotie, Veronica Lario. A avut, de asemenea, mai multe relatii extraconjugale, cele mai mediatizate fiind cele cu Noemi Letizia, Ruby Rubacuori si Francesca Pascale.

Berlusconi a suferit de mai multe probleme de sanatate în ultimii ani ai vietii sale. A avut un atac de cord în 2006, o operatie la inima în 2016, o infectie la ochi în 2019 si o pneumonie bilaterala cauzata de COVID-19 în 2020. Silvio Berlusconi a murit a murit pe 12 iunie 2023, la Milano, în urma unei leucemii cronice.

Cautari asemanatoare: silvio berlusconi, berlusconi, silvio berlusconi biografia.